Sursa: arhiva personală. Tenișii mei pentru Summer Well 2014
things
we lost in the fire.
ca să nu vi se întâmple și vouă.
Eu știu că voi știți că vorbim despre teniși, nu despre teneși, dar viața nu este atât de simplă.
Vineri seara, pe 8 august, m-a prins ploaia și am rămas fără adidași. Așa că sâmbătă am fost în căutarea unei perechi de adidași sau a uneia de teniși, pentru că nu aveam cu ce să mă încalț la Summer Well.
Ca să nu mai pierd timpul, când am intrat într-un magazin, am întrebat-o pe una dintre vânzătoare:
– Aveți teniși?
– Ce să avem?, mă întreabă ea iritată.
Eu, crezând că i-am vorbit prea încet, că aveau o muzică asurzitoare, îi repet tare: Teniși?
Ea se uită atent, și mai iritată la mine: Teneși! Da, avem, acolo în colț.
Eu îi repet mirată, și „impresionată”: Teniși. Mulțumesc!
Doamna mi-a aruncat o privire disprețuitoare, de-a lungul și de-a latul, feței mele perplexe și și-a reluat treaba.
În ciuda tentației, n-am plecat, m-am uitat unde a spus, dar nu mi-am luat teniși de-acolo, pentru că nu aveau ceea ce îmi doream eu.
Parafrazând una dintre piesele super fredonate la SW 2014, „Things We Lost In The Fire”, a celor de la Bastille, iată ce pierdem în războiul cotidian: teniși, teniși, teniși, teniși, teniși. (Bine, mai sunt și altele, dar cine sunt eu să oblig pe cineva ceva.)
Da, este vorba chiar despre o piesă de la cei a căror piesă, dar alta, „Pompeii”, a fost folosită pentru promo-ul SW 2014.
PS: Dacă am făcut vreo greșeală în acest post, te rog frumos să-mi scrii într-un comentariu.
