Pe acel blog era, si, uneori, mai este o groaza de zgomot si de zarva de tipul
“bai, femeie”, “mai, barbate”. Am invatat de cativa ani ca oamenii-s oameni: barbatii sunt barbati, chiar daca sunt cei mai mari directori, iar doamnele sunt femei-fimei (sic! :)), oricand, oriunde. Nu ma mai socheaza nimic cand interactionez cu oamenii, indiferent de pozitie, rang si opinia lor despre ei insisi. Sunt pregatita pentru absolut orice si stiu sa ma “protejez”.
Ma distram citind acel blog de cateva luni, dar nu-mi venea sa zic nimic, desi vedeam niste aberatii de te gandeai “Nu-i adevarat. Cum au ajuns astia unde sunt? Ce fel de tara este Romania?”. Unii dintre ei se lasau intentionat identificabili, asa ca puteam compara usor cine, ce si cum, iar altii lasau sa se inteleaga cine sunt. Explicatia de urcare in functie este pur umana si nu face parte din categoria PCR, poate doar partial, ci tine de sange (nu ma refer la rudenie), hormoni, orgoliu, atractii si respingeri, momente (poate si schite!) si mult mult noroc.
Numai ca in acel moment plictiseala era mare si a invins. Am decis sa comentez, desi nu fac asa ceva din lipsa de timp.
Pentru ca n-aveam chef sa intru in disputele de gen si voiam sa ma distrez, am lasat sa prespuna oamenii daca sunt femeie sau barbat. Vroiam sa vad ce vor alege.
Eh, si curiozitatea era mare, ca altfel imi pastram starea de letargie.
Pana acum, nimeni, nimeni, nimeni de pe acel blog n-a avut niciun moment de ezitare: sunt barbat. “Barbat, cu acte in regula”, ar zice unii (:)))). Ba unii, mi-au dat peste 50 de ani, cam pe la 70 de ani. Deci, multa experienta (;)). Mai stii, mai stii.
Aceasta impresie a ramas, desi am avut scapari care ar fi putut da de gandit, daca oamenii ar fi vrut sa vada sau sa citeasca altceva decat ceea ce intuneca “privitul”.
Testul a fost pozitiv. Daca oamenii nu stiu sexul si doar citesc ideile cuiva, nu fac diferente majore intre ceea ce spune o femeie si ceea ce spune un barbat. In acest mod exista doar categorii de oameni. Diferentele de sex se fac doar pentru ca oamenii au niste prejudecati legate de cum se comporta reprezentantii fiecarui sex. Ei aplica aceste prejudecati, fara nicio ezitare. Daca nu stiu sexul persoanei, genul persoanei devine aproape irelevant cand se incinge discutia si prefera sa creada ca vorbesc cu cineva egal lor, de acelasi sex.
In viata reala, adica cand oamenii ma stiu, chiar daca sunt pe net, nu exista nicio indoiala: sunt femeie, la fel ca oricare alta (ma rog, cu diferentele de rigoare – inaltime, greutate, par, ochi, piele etc).
Subliniez ca pe acel blog n-am scris altceva decat ceea ce scriu si spun in viata reala, alte idei, in alta forma sau mai stiu eu ce. Nu. Nici gand. Am fost fix asa cum sunt mereu.
Si totusi … pozitiv, pozitiva.
