Inceputul unei frumoase degustari

Era momentul. Nu se mai putea. Nu ma tin pe mine atat de mult nici orgoliul si nici aroganta. N-am atatea resurse pentru a le sustine pe Mariile Lor.
Declaratiile de dragoste sunt bune (sanatoase), daca le faci in intimitate, raman acolo si le reiei. Adoratiile, doar daca sunt strigate in piata publica sau trimise prin cuvantari/ scriituri publice. Deci, sa vedem ce iese din …
Asa a inceput: la inceput era sa nu fie. N-a fost “odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti”. Nu. A fost mai degraba
“Asta-i pentru doamne si domnisoare si pentru cei care nu suporta ceva tare, dar in cantitati mici”. N-am mai scapat ani buni de incrustatia asta din creierul meu. Adevarul este ca nici nu gaseam motive sa scap de ea. “Saracul” vin alb. Ce sa-i fac, daca mai intotdeauna primeam cate un pahar dulce, care-mi se lipea de limba si nu radia in bolta palatina, de unde sa mi se deschida in creier, sa mi se lase in brate si sa-mi alunece, ca matasea, in picioare?
N-am avut ce-i face pana astazi. Ca orice om normal (nu-mi zic asa din start :)?), mi-am inceput concediul citind Wine Lover’s Devotional de Jonathon Alsop. Este o carte potrivita pentru cei carora le place doar un pahar de vin bun la o masa si vor sa stie mai multe despre licoare aia misterioasa care face mancarea sa alunece, luuunece si sa capete noi si tot mai noi gusturi.
Revenind. Licoarea misterioasa pe care n-aveam niciun chef sa o descopar era transparentul, galbuianul si ochiosul vin alb. Numai ca JA spune ca Pinot Blanc este ignorat, pentru ca nu i se cunoaste adevarata valoare, care se poate gasi doar in Alsacia (familiile Hugel, Willm si Trimbach), in nordul Italiei (Ditto for Tiefenbrunner) si in California (Castoro Cellars si Valley on the Moon). Deja am calatorit cu gandul (din pacate) mai mult decat ma tine imaginatia.
Si nu-i tot.
Mai zice JA ca Chardonnay-ul este nedreptatit pe motiv ca a devenit prea popular, desi de-abia asta-i fita, pentru ca este doar prea bun ca sa nu fie atat de baut. Se cultiva mai peste tot de unde faci rost de vin bun (Franta, California, America de Sud, Australia si pe mai oriunde).
Plus ca Robert Mondavi a facut Fume Blanc (1968) dintr-o minunatie de Sauvignon Blanc, fermentat in vase de otel si invechi in stejar. Adica asa si-a inceput RM legenda cu reinventarea vinului din California. Cu unul alb.
Nu-i chiar o adoratie, dar, tinand cont de circumstante, nici mult nu mai era.
Peste toate, am descoperit ca o jumatate de pahar subtire din prea mica mea rezerva de 2007 Domaine de Montille Beaune 1er Cru Aigrots (foto; sursa: Domaine de Montille) se impleteste spre tample si inspre brate, numai dupa o zi plina de idei, prieteni dragi si relaxare, cu fragmentul meu preferat din Simfonia a IX-a de Beethoven. Am incercat sa nu o iau drept o infrangere dureroasa, asa ca m-am asezat incat sa o vad ca pe o degustare influenta de calatoriile imaginare provocate de JA pe vitele galbinosului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *