 |
| Sursa: HAIM |
nu este o sentință, doar o constatare.
trei și doar trei.
despre debuturi se spune că…,
dar să-i ascultăm pe împricinați.
“The Bones of What You Belive:
If You Leave, Days Are Gone”.
the bones? well, no, the suvenir is “OK”.
și astăzi este marți, cu ale sale trei ceasuri rele…
Daughter este un trio londonez compus din doi tipi și o tipă (Igor Haefeli, Remi Aguilella și Elena Tonra). Pe 15 martie și-au lansat albumul de debut, “If You Leave”.
Este o muzică rafinată, de inimă albastră, care îmbină alternative, pop, rock și electro, rezultând un fel de indie cu amintiri de folk. Ceva între Florence and the Machines, Radiohead și Snow Patrol.
Albumul are 11 piese, vreo 47 de minute de muzică, ieșite ca după o despărțire dureroasă, nu o stingere necesară. Indicat să le asculți doar când treci prin ultima stare, nu prin prima.
N-au strâns pe el toate single-urile și EP-urile lansate, ci doar pe cele care i-au ajutat să compună mesajul – if you leave.
Versurile sunt dureroase. Te împing pe ultimul loc al gândurilor, dorințelor și sentimentelor, de unde se poate vizualiza cum se îmbină și ce iese de-aici. Nu rezultatele sunt importante, pot fi lucruri bune, starea vegetativă este nocivă, ca un drog.
Nu sunt specialist, dar am văzut cum dependența de durere, de beneficiile ei, devine cel mai periculos drog. Este vorba de beneficiile înghipuite – un câștig mărunt, obținut ușor, care te împiedică să vezi adevăratul câștig, pentru că este umflat într-un nor de praf/ de fum, nu de săpun.
„… I sometimes wish I’d stayed inside/ My mother/ Never to come out” (finalul de la “Smother”).
Really?
Totuși, “The Mother We Share” nu este doar cel mai recent clip de la Chvrches, de pe 5 august, ci primul lansat după ce și-au anunțat albumul de debunt, “The Bones of What You Belive”, pe 16 septembrie, în Marea Britanie, și pe 23/ 24 septembrie, în SUA.
Mai mult de-atât: “And the mother we share will never keep your proud heart from falling/ The way is long but you can make it easy on me/ And the mother we share will never keep your cold hearts from calling”.
De asta au transformat-o în “Gun”?
Glumesc eu, dar înainte să fiu condamnată că am lăsat să treacă acest trio scoțian (Lauren Mayberry, Cook și Martin Doherty) de pop – electro am dreptul la o explicație. Lasă urme clare de indie și o pot întoarce spre alternative. Oricând, doar să vrea, deși au dreptate cei care spun că le aminește de Pet Shop Boys, care în vara aceasta au lansat un nou album. (Incredibil de slab, dar nu este treaba noastră, că nu ne pr
icepem așa de bine la electro.)
icepem așa de bine la electro.)
În plus, cei trei din “biserică” sunt copiii unor zmei ai eficienței, au crescut într-un an cât alții în șapte. Au apărut acum aproape doi ani și tot ce scos au adunat într-un prim album. Nu sunt nici ei de condamnat. Muzica este bună, închegată, mesajul se completează, de ce și-ar fi bătut mai mult capul. Producătorii și/ sau ei s-au orientat bine. Bine, că unii dintre membri sunt și producători.
Au 18 piese pe album, dar sunt doar 14 piese, de fapt, cu patru versiuni ale altora. Vreo 75 de minute de muzică, bună în drum spre mare. Este pregătirea de petrecere. Bucureștenilor ar trebui să le ajungă. Restul le pot combina cu ceea ce mai găsesc în această postare.
La polul opus sunt cele trei surori HAIM (Este, Danielle și Alana Haim), un trio feminin american de folk-rock din categoria Mumford and Sons, pe care îi și însoțesc în concerte, dar ele îi iubesc pe Fleetwood Mac. Nu știu ce calcule și-au făcut, dar în primii cinci ani de cântat împreună, prin toata America, nici nu le-a trecut prin cap să se strângă în studio și să scoată un album. De-abia anul trecut le-a trecut, lor sau altora.
Și s-au apucat serios de treabă. Tot ceea ce au scos în ultimii doi ani, plus încă vreo cinci piese, vor apărea pe albumul “Days Are Gone”, care de pe 30 septembrie este disponibil în SUA.
Cel mai recent single este “The Wire”, postat ieri. Odată cu el au anunțat și noul album, deși se știa de vreo săptămână de eveniment, iar pe mine m-au făcut să scriu toate cele de-aici.
Cel mai mult sunt cunoscute cu piesa “Falling” și “Don’t Save Me”, dar noul single, cel de sus, are ingrediente de șlăgăroasă enervantă, pe care o poți asculta și într-un local bântuit de sărăcie când te rătăcești în fascinanta Românie.
Spre deosebire de celelalte două trio-uri, americancele îmbină lirismul cu ironia, atingând și explorând, un pic, cinismul. Sunt la vârsta la care vor să dărâme “miturile”, atât “Sex and the City” și “Girls”, cât și combinația “Twilight”, “Fetele Gilmore” și “Twin Peaks”.
Își cer dreptul la normalitate și la firesc.
Îl obțin.
Au făcut o treabă super faină.
Dacă le pui și pe ele, ai suficientă muzică, ca să ajungi la munte.
Which is your road to Heaven?
