despre rock&co și muzică clasică

Fiecare dintre noi suntem o mare de sunete, dar ne este greu să (ne) recunoaştem. Experiența mi-a arătat că muzica ajută în proporție de 10% la motivare, relaxare, energizare și la orice altceva ne mai putem gândi (de la sex la înmormântare), dar nu mi-am dat seama când apar cele 10% și cum fac diferența.

Așa că aici descompun albume de rock, alternative, metal, jazz, funk, punk, indie şi muzică clasică, după care le reaşez și le combin în două luate câte 3 sau câte 14. Exact! Nu scriu review-uri standard, ci aleg albumele în funcție de cum mă și le simt. Adaug și context, infos despre trupă și album, pentru că îmi place istoria și să îmi fac documentarea. (Apropos, dacă greșesc, mi-ar plăcea să știu.) Plus cifre și numere, pentru că întotdeauna m-a fascinat matematica, deși n-am strălucit niciodată.

Restul genurilor sau subgenurilor le ascult dar rar, întâmplător şi numai în combinaţie cu genurile de bază sau pentru că au legătură cu anumiţi artişti.

Îmi plac piesele autentice și originale, indiferent dacă trupa sună la fel ca acum 10-20 de ani sau s-a reinventat și pare din stratosfera muzicii. Așa că voi fi sinceră, când ceva nu sună bine, pentru că artiștii merită și ei să aibă măcar un public autentic, dacă original și creativ nu putem toți.

Tot din sunete şi pentru sunete, multe albume sunt însoţite şi de alte proiecte sau creaţii care le dezvăluie stilul, dar le învăluie povestea, până ne fac dependenţi de ea sau de el. Cât de dependenţi? Până la următorul album, următorul artist sau următoarea piesă, când totul ni se reaşază în celule, în cap, în urechi, între preferinţe.

PS: Sunt ca un om, pentru că șansele mele de a mai vedea lumea la fel ca majoritatea au fost distruse „iremediabil”. Am făcut patru ani de facultate de jurnalism, un master în domeniu, sunt ziarist din 2004, iar profesia aceasta este singura pe care mi-am dorit să o practic, la modul serios, încă din școala generală. În această perioadă, în nopțile pierdute la redacție și în deplasările obositoare, muzica a fost singurul refugiu adevărat. A fost mai mult decât un mijloc de relaxare, erau și momente când doar așa reușeam să mă ridic din pat, după o perioadă mai aglomerată sau ciocniri de orgolii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *