 |
| Sursa: Urma |
din această săptămână,
cu Bob Dylan redescoperit din tinerețe
și Urma Gabriellei Aplin.
Zidurile acestea sunt înalte, dotate cu cărămizi mobile, făcute să nimicească “dușmanul” care îndrăznește să asculte altceva. Și nu numai. Dacă se face ceva invers față de cum știu ei, reacționează dur, violent, cu ură și cu o forță pe care roackării n-o știu. Este puțin spus conservatori. Unii par să fie capacul de pe vasul sub presiune al propriilor dorințe dosite și al îndoctrinărilor sociale. Când bubuie vasul, se lasă cu multe victime colaterale, cele mai multe nevinovate, care este musai să moară, pentru că… sunt altfel.
……………. Aici este și multă frică de ceea ce ar putea descoperi în ei înșiși, dacă fac lucrurile altfel.
Urmează muzici, care cred că vor rezista istoriei. Am și argumente.
…………….. De asta și zic că muzica n-are nevoie să fie apărată de istoria ei.
Albumul are două părți, 35 de melodii. Perfecte pentru o seară în familie sau cu prietenii.
Clipul lansat cu această ocazie este “Pretty Saro”, o veche baladă englezească. Regia a făcut-o Jennifer Lebeau din fotografiile de la Farm Security Administration, arhivate în Libraria Congresului.
În acord cu BD, tot pentru după-amiezile și serile cu prietenii sau/ și în familie, urmează Gabrielle Aplin, o englezoaică de 21 de ani, care, la începutul lunii mai, a debutat cu albumul “English Rain”. Cântă un pop-rock spre alternative și un pic de folk, care duce spre indie – soft, dansant, melodios (“vai, mă repet” :)). Peste toate sună vocea ei, caldă, puternică, matură și imatură, fină.
Recomand varianta delux, pentru că include aproape toate piesele lansate de ea până în prezent de la apariția în atenția publicului, acum aproape doi ani. Adică 19 piese, dintre care patru au câte două versiuni, adică 15 compoziții, de fapt.
Albumul acesta este într-un fel pentru romantici, dar la modul adevărat pentru cei care vor să-și reamintească de ei, fără să treacă prin travaliul dimineții de după și a după-amiezei de dinainte.
Versurile te condamnă la întrebări, dar nu te aruncă pe culmile disperării.
Foarte bun albumul. Merită 9 cu felicitări.
Alte goodies care nu sunt pe album, dar merită o ureche.
Aceasta a fost pregătirea pentru alternative rock: Urma, care la sfârșitul lunii martie a acestui an au sărbătorit zece ani prin relansarea celui de-al patrulea album, “Lost End Found”.
………….. Spun relansat pentru că piesele au apărut, rând pe rând, în ultimii patru ani.
Urma este din acest “clip” – la începutul lui aprilie 2010 a cântat la Ateneul Român, într-un eveniment despre România.
Albumul cuprinde 11 piese, dintre care unele arhicunoscute, precum “Terminus”, “All Wrong” și “Cine iubește și lasă”. Ultima se potrivește bine de tot cu acest an aniversar, 100 de ani de la nașterea Mariei Tănase.
PS: De pe 1 august am revenit la tema blogului pe care am avut-o până în februarie, acest an. Tot îmi reproșau oamenii că n-am undeva un playlist cu toată muzica. M-am simțit ușor frustrutată. 🙂 Ba da, am. Dintotdeauna. Am avut o oarecare încercare de blogroll, dar cel adevărat a fost playlist-ul, pe care l-am construit în ultimii ani, nu în acest an, dar nu se mai vedea, deși dacă te duceai cu mouse-ul ușor în dreapta….. În fine. Este ok și această temă.
