cat m-au prostit banii

pe vremea cand nu scriam atat de mult despre metri patrati eram mai desteapta:

Cat costa?

“Doua filme ‘40.”
“Trei drame si un musicall ’30.”
Plateste si nu asteapta restul – un rock ’89. Nu-si amintea daca a fost un an bun sau rau, dar nu avea nevoie de asemenea sunete. Doua minute se gandi ca era scump, dar a uitat si asta, preocupat sa-si pregateasca armonizarea. Prima miscare “Altesch”, cele mai bune decoratiuni si instrumente din bani. De suntetul asta avea nevoie. Il curata, il purifica. Era cea mai ieftina detoxifiere: cinci versuri din poetul preferat.
Barul avea un paradox – era mic si avea o seara dedicata kitschului. Se obisnuisera atat de mult cu bunul gust incat nu intelegeau ce inseamna notiunea de kitsch. Incercau sa o inteleaga pentru a nu pierde nici o valoare. Barun uitase de acea seara si in fata la “Altesch” simtea ca se apropie furia. Suprataxa era o poezie intreaga. Il cunostea pe Jomi Cash in intregime, dar nehotararea ii punea o piedica cu care pierdea un minut. In acest timp trei persoane treceau inaintea lui. Varianta era visul de 10 minute. A ales-o din prima. Sunetul banilor era perfect, dar mirosul si atingerea lor ii provocau trei cosmaruri. La finalul fiecaruia trebuia sa plateasca cu bani. Multi. Nedrept: banii se foloseau pentru bucuria oamenilor. Cum sa dai cuiva bani pentru a cumpara ceva ? Cum sa dai bani pe orice ?
S-a lipit de peretele gelatinos de la “Altesch”. Aceasta era atingerea corespunzatoare trupului lui, sunetului ales, bani de argint alb, volum minim, fara imagini ajutatoare si un singur compozitor, Kartousch. Timpul a expirat. Impregnat cu ultimele sale dimensiuni a zburat pana acasa, avea nevoie si de vant pentru o detoxifiere completa.
Casa. Saptamana asta folosea un fagure de miere de albine, decorat cu putina pastura, pe laturele cinci si sase. A indepartat razele de pe emitatoarele de sunet. Suspendat intre esentele de miere de albina a inceput sa urmareasca filmele. Una cate una se derulau pe ecranele 1, 2, 3 si 4 povestile unor oameni de demult, de bine sau de rau. La sfarsit a …………………..
Ufffffffff. Dimineata. “Sigur nu pot sa dau mai mult de 20 pe minute.”

Oare de ce am scris asta?, era in 9 aug 2005

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *