sunt cei mai buni. Tare buni. Asa cum n-ai mai vazut. Au un ceva minunat, precum lumina de dimineata. Numai ca au avut grija oamenii care se imbraca in buni sa le arate lumea.
Oamenii rai erau la inceput niste oameni la fel ca alti oameni, asa credeau ei, si straluceau de bunatate.
Niste alti oameni, intr-o mantie frumoasa, din cea care te lasa sa-i dai orice forma, le-au promis ca le arata lumea, ca le vor spune cele mai mari secrete. Pretul insa era sa le arate tot ceea ce este in carapacea lor, a oamenilor la fel ca alti. Actualilor oameni rai li s-a parut putin. (“Doar toti suntem la fel? Nu, nu?” “….. Pai, aaaaaaaaaaaa…, ai sa vezi”.)
Le-au aratat. Oamenii din mantia frumoasa au inteles ca au de-a face cu cel mai bun lucru care exista si simteau ca n-au asa ceva, ca nu vor avea niciodata, asa ca au inceput sa le explice secretele lumii.
Cum au facut asta? Le-au arata direct, pe propria piele:
1. Au furat lucrul minunat. 2. Au freacat podelele, WC-urile si pubelele cu el. 3. Au spus ca n-au facut toate alea, decat celor care i-au rasplatit pentru asa ceva. 4. Au sustinut, demonstrat si argumentat ca asa trebuie sa faca toti, daca vor sa fie oameni normali si sa se integreze. 5. Au ras de ei ca ii cred. 6. A urmat o noua runda cu cele cinci puncte. 7. Au recunoscut public – este legal! – ca sunt autorii grozaviilor. 8. Au pus eticheta: “Vezi, cum face? Parca eu sau tu n-am avut probleme? De-abia sub presiune se vede omul”. 9. Au inceput relatia politicoasa. 10. L-au cautat pe urmatorul om fel ca ceilalti si l-au intreabat pe anteriorul om ca alti, daca n-ar vrea sa-i faca lucrurile prin care el tocmai a trecut.
 |
| Fotografia originala este de pe Flickr. |
Si omul la fel ca alti a devenit rau. Ce a facut de este rau?
Incet incet incet, omul rau a recuperat cate ceva din lucrul minunat si repede repede a construit cea mai mare si mai dura carapace, cu o portita de intrare mica mica (niciun pleonasm; este atat de mica, incat nici n-o vezi, daca nu stii unde sa te uiti si cand), suficienta doar pentru un alt lucru minunat, care sa se strecoare fara zgomot, fara sa vorbeasca si sa clipeasca (poate sa clipoceasca; este voie).
Ah! Am uitat ceea ce era mai important. Carapacea este urata, hidoasa, scarboasa, pentru ca este facuta din materiale reciclate – cele care au ramas dupa ce lucrul minunant a fost recuperat si curatat. In amintirea a ceea ce era candva minunat, i-a mai dat o sansa mizeriei aparute – o foloseste pentru a proteja lucrul minunat.
Acum, ca tot sunt rai, fosti oameni la fel ca alti spun adevarul despre ceea ce fac oamenii in mantia frumoasa. Deci, numai oribilitati.
“Vai, mai poarta si hidosenia aia. Doamne, cum a ajuns!”, se aude din primele randuri.
Atat de rai ajung: un pericol pentru toti, pentru ca cica se poate si altfel.
